Stăpâne, stăpâne, strigă copilul,
Zărit-am pe păşune un animal ciudat
Care mergea când înainte când înapoi,
Făcând stranii semne, bolborosind într-una.
Când m-am apropriat de el, mi-a zis foarte serios:
Să ştii că dacă înainte stai şi înapoi mergi
Iar sus cobori şi jos urci.
Atunci, Totul e foarte clar!
Şi astfel tăcu nebunul continuîndu-şi semnele.
Curios lucru stăpâne, tu parcă spune-ai invers.
Atunci, nedumerit l-a întrebat:
Ȋntodeauna a fost aşa, sau putem alege aşa cum dorim?
El îi răspunse surâzând:
De ce să te mai chinui copile, nu tu alegi, ci celălalt
tu,
Iar lupta-i inutilă.
Hotărât lucru domnule, nu ştiam că exista doi eu în mine.
Prostule, vorbit-am eu de doi, e vorba de milioane de eu-uri,
Câte direcţii tot atâtea realităţi.
Domnule, dar semnele pe care le faceţi ce înseamnă?
Cine ţi-a spus că înseamnă ceva?
Dar bine, trebuie să aibă-un sens?!
Semnul are sens doar pentru tine şi nu pentru Nimeni!
Astfel vorbi Nebunul şi dispăru.
Ce fu asta Stăpâne? Sau tu nu-mi eşti Stăpân, iar eu nu sunt?
Astfel spuse şi copilul şi dispăru.
To my son Eddie
To my son Eddie
